15 obiective de văzut în Creta, insula labirintului MINOTAURULUI fioros care devora oameni

Cu multe milenii în urmă,  într-o peșteră din insula Creta, a locuit un copil cu păr bălai care era alăptat de o capră. Era acompaniat de două nimfe și nouă cureți, divinități ale vegetației. Când plângea, aceștia îl ocroteau cu zăngănitul scuturilor, acoperindu-i plânsetele. 

Copilul se numea Zeus și era ascuns de mama sa, Rhea. Cronos, tatăl său și regele titanilor, voia să-l înghită pentru că-i era frică că acesta i-ar putea lua tronul. Zeus a fost ascuns în peștera Muntelui Ida pe această insulă cu relief predominant muntos și stâncos, cu climat semi-arid și briză mediteraneeană.

Cu o suprafață de 8.450 km pătrați, insula este populată de 624.408 de locuitori. Muntele Ida este cel mai înalt vârf al insulei.  Cel mai mare oraș este Heraklion. Demografic, populația este majoritar greacă și cu minoritate turcă. În urmă cu 3000 – 4000 ani, insula era populată de minoici care au creat prima civilizație avansată din istoria Europei.

Legenda Europei

După mulți ani, copilul a crescut. Zeus s-a luptat cu titanii, l-a înlănțuit pe Cronos în Tartar și a devenit regele zeilor olimpieni și zeul cerului. Într-o zi, s-a îndrăgostit de o prințesă feniciană, Europa. Atât de tare tânjea după ea că s-a preschimbat într-un taur alb care s-a strecurat în cireada ei.

Impresionată, prințesa s-a urcat pe taurul alb. Taurul a ieșit din țarc și s-a aruncat în mare cu ea, înotând până pe insula Creta, condusă atunci de regele Asterion. Acolo, Zeus s-a preschimbat în forma sa umană și au făcut dragoste. Europa a rămas însărcinată și a dat naștere la trei copii: Minos, Rhadamanthus și Sarpedon.

Sarpedon a devenit rege în Lycia, Rhadamanthus a devenit stăpânitorul Insulelor Fericiților din Oceanul Atlantic, iar Minos a devenit regele insulei Creta. Când Zeus a plecat înapoi în Olimp, Asterion a luat-o în căsătorie pe Europa.

Minos și Labirintul Minotaurului

Când Minos l-a urmat la tron, Minos s-a rugat la Poseidon pentru o domnie prosperă. Zeul mărilor i-a dăruit un taur pentru sacrificiu. Când regele Minos l-a văzut că era prea frumos ca să fie jertfit, Poseidon s-a înfuriat, iar împreună cu Afrodita, zeița dragostei, au blestemat-o pe Pasiphae, soția lui Minos, pentru a se îndrăgosti de taur.

Ea i-a dat naștere unui Minotaur, un băiat cu cap de taur, cu două coarne, cu trup de om și cu coadă de taur. Când a crescut, Minotaurul a provocat numai distrugeri și masacre.  Înspăimântat, Minos l-a angajat pe un arhitect, Dedal, și pe fiul său, Icar, pentru a-i construi un labirint subteran în care să fie înlănțuită creatura.

După ce a finalizat lucrarea, Minos i-a închis pe Dedal și fiul său într-un turn, cu accesul blocat la ieșire. Dedal și Icar au strâns penele lăsate de pescăruși, și cu puțină ceară de albine, au construit câte o pereche de aripi. Dedal a reușit să scape după ce și-a luat zborul, însă fiul său, pentru că s-a dus la altitudine prea mare, razele lui Helios i-au topit ceara de albine de pe aripi. Tânărul a căzut în apele Mării Egee.

Legenda lui Tezeu

Între timp,  după ce a scăpat de taurul cretan (capturat de Hercule în una dintre cele 12 munci ale sale), regele Minos a decretat ca la fiecare 9 ani, să fie sacrificați 14 tineri minotaurului pentru a-i potoli furia. Se spune că mugetele și urletele Minotaurului care se auzeau de sub pământ provocau cutremure catastrofale la suprafață.

Și chiar așa este, Creta este o insulă cu o activitate seismică intensă. Potrivit miturilor, Tezeu, un erou atenian, fiul lui Poseidon, crescut de regele Egeu și de prințesa Aethrea, s-a strecurat în labirintul din Creta pentru a-l decapita pe minotaur cu o secure. A ieșit la suprafață din labirintul lui Dedal cu ajutorul unui ghem de ață.

15 obiective de vizitat

Potrivit Trip Advisor, iată 15 obiective turistice de vizitat:

Plaja Elafonissi: Situată pe coasta de sud-vest a Cretei, această plajă izolată este cunoscută mai ales pentru nisipul rozariu, apele cristaline și cedrii din apropiere, și trebuie vizitată dimineața pentru a evita traficul și a-ți asigura un șezlong și o umbrelă înainte să se aglomereze;

Plaja Elafonissi

Laguna Balos: Această lagună cu apă turcoaz este unul dintre cele mai fotografiate locuri de pe insula Creta;

Plaja Falassarna: Această plajă publică de pe coasta de vest a Cretei este cunoscută pentru nisipul alb și roz fin, cu priveliști uimitoare pe durata apusului, fiind numai ideal pentru a face skijet și surfing în apele cristaline sau a explora șirul de taverne cu fructe de mare;

Plaja Falassarna

Orașul Vechi Rethymnon:  labirintul de străzi înguste și biserici ortodoxe pitorești din Orașul Vechi din Rethymnon, cu influențe arhitecturale venețiene și turcești,  unde se pot vedea Moscheea Neratze și magnifica fortăreață venețiană, sau să savurați o salată grecească la restaurantele în aer liber în timp ce ascultați sunetul valurilor din port;

Aquaworld: primul acvariu din Creta, cu animale marine locale și reptile din Creta și din întreaga lume;

Spinalonga (Kalydon): O insulă situată la nord-est de Creta cu fortificații venețiene ce a servit cândva ca o colonie izolată de oameni bolnavi de lepră, între 1904 și 1957;

Palatul din Knossos: Acest sit arheologic antic este situat chiar în afara capitalei insulei, înconjurat de dealuri frumoase, unde puteți explorați ruinele palatului construit din anul 1900 î.Hr. pentru a afla istoria fascinantă a civilizației minoice, admirând Sala Tronului și frescele uimitoare care au supraviețuit timp de mii de ani, dar trebuie să îl vizitați dimineața devreme, mai ales vara, pentru a evita cozile lungi sub soarele fierbinte;

Portul Venețian Vechi: zonă portuară care îmbină farmecul istoric cu cafenelele animate, priveliști pitorești cu farul în preajmă;

Muzeul Arheologic din Heraklion: Muzeu cu artefacte minoice și cicladice;

Lacul Kournas: Lac cu apă dulce, limpede și caldă, ideal pentru înot, snorkeling, deplasări cu bărci sau hidrobiciclete;

Parcul Național Cheile Samariei: ziduri înalte de piatră ce închid între ele un hău, unde altădată se ascundeau răufăcătorii; 

Plaja Matala

Mănăstirea Arkadi: Mănăstire istorică cu grădini și o capelă barocă, care include un mic muzeu și o galerie de artă;

Satul de pe plajă și Parcul Acvatic 

Plaja Stalis

Fauna insulei constă din ibexul cretan (kri-kri), o specie pe cale de dispariție,  arici cu urechi lungi, pisica sălbatică cretană, șoareci, mai multe tipuri de lilieci, câini, pelicani, vulturi, cocori, broaște țestoase, șerpi, broaște, cameleoni și alte specii de reptile, iar în apele insulei se găsesc crabi, broaște țestoase, melci, moluște etc. Se găsesc peste 200 de flori și plante sălbatice.

Civilizația minoică

Practicau agricultura, cultivând grâu, orz, morcovi, pere, sparanghel, năut, măsline, viță de vie culegând moluște și crescând albine, vite,  oi, porci și capre. Apa era adusă din râul Geropoamos, precum și din lacurile Kournas, Voulismeni și Agia. Importau palmier și pisici pentru vânat din Egipt, precum și rodii din Orientul Apropiat.

Între anii 3100 și 1420 î.Hr., minoicii au creat un imperiu maritim și o societate cu o cultură atât de înfloritoare încât că apărut consemnări inscripționate pe tăblițele de lut asiriene, în hieroglifele egiptene și în Vechiul Testament. Egiptenii o numiseră „Keftiu”, iar evreii o cunoșteau ca insula Caphtor.

Civilizația minoică s-a dezvoltat dintr-o cultură neolitică locală. Localnicii erau artiști, navigatori, negustori și meșteșugari iscusiți. Erau pricepuți la creat vase de lut pictate și decorate, bijuterii (diademe, brățări, inele, medalioane), figurine zoomorfice (taur în special) și arme din bronz folosite în scop ceremonial (pumnale, săbii, topoare).

Palatele minoice

Minoicii construiau palate masive cu camere rectangulare și cu coloane groase, precum cele de la Knossos, Phaistos, Malia, Galatas și Zakros. Arheologul britanic Sir Arthur Evans, care a excavat ruinele palatului de la Knossos, a presupus că palatul de la Knossos ar putea fi labirintul lui Minos.

În realitate, palatele includeau altare, spații deschise pentru festivități, ateliere, magazii pentru cereale și sala tronului, cu pereți decorați cu fresce cu atleți care efectuau sărituri peste tauri. În ce privește religia, s-au găsit figurine cu preotese sau zeițe îmbrăcate în tunici lungi, mânuind șerpi încolăciți. S-au găsit și fresce cu curtezane minoice cu rochii decoltate, coafuri elaborate și cu bentițe ornamentate legate la ceafă. Purtau părul lung pe spate și breton ondulat fixat cu bentițe.

Societatea minoică

Societatea minoică era divizată: bărbații și băieții trăiau separați de femei și fete. Bărbații sunt prezentați cu piele închisă la culoare, iar femeile cu piele albă.  Bărbații sunt ilustrați sumar îmbrăcați, pe când femeile sunt ilustrate cu talie de viespe, îmbrăcate în rochii viu colorate (portocaliu sau albastru) din in, cu decolteul expus sau topless, cu sânii excesiv de mari (simbolism).

Femeile pictate arată că societatea minoică era stratificată – femeile de elită, femeile de rând, servitoarele și preotesele. Minoicii foloseau două tipuri de scriere: Linearul A, Linearul B și hieroglifele cretane. Nu au putut fi descifrate nici în prezent, dar se crede că erau registre comerciale și fiscale. Nu s-au găsit dovezi că societatea minoică avea o latură militaristă. S-au găsit doar picturi care ilustrau doi bărbați care practicau boxul.

Ce s-a întâmplat cu Creta după prăbușirea civilizației minoice

În 1420 î.Hr., după o perioadă de declin cauzat de cutremure și schimbări climatice, civilizația minoică s-a prăbușit. Insula a fost ocupată de regatul orașului-stat Micene. Civilizația miceniană a prosperat în Grecia continentală până la „invazia popoarelor mării” din secolele 13-12 î.Hr. După sfârșitul epocii bronzului,  Creta a fost populată de grecii arhaici.

Ulterior, a fost ocupată de macedoneni, de romani și de bizantini. Timp de aproape un secol, insula s-a aflat și sub ocupația arabă, până în 961 d.Hr., când a fost recuperată de împăratul Nicefor al II-lea Focas. După cruciada a patra, Boniface de Montferrat a vândut Creta către Veneția. Veneția și Genova s-au bătut pentru această insulă.

Creta a rămas sub stăpânirea venețiană până la cucerirea otomană din 1669.  După Revoluția Cretană din 1866-1869, Creta și-a dobândit independența în 1898. Statul independent Creta a fost anexat de Regatul Grec în 1913, după Primul Război Balcan.

Pe durata celui de-al Doilea Război Mondial, germanii naziști s-au parașutat pe insulă în mai 1941. Grecii, cu ajutorul britanicilor, au luptat din greu împotriva naziștilor care au evacuat insula în octombrie 1944. În 1947, Creta a devenit teatru de insurgență a Partidului Comunist Grec în timpul Războiului Civil Grec dintre Guvernul Democratic Provizoriu (susținut de URSS) și Regatul Greciei. Războiul s-a terminat cu victoria Regatului,  care a primit ajutor de la britanici și americani.

Creta în prezent

Creta de azi supraviețuiește din servicii, turism, navigație și agricultură. Producția agricolă a intrat în declin din cauza încălzirii globale, dar în ciuda condițiilor aspre, Creta asigură 20% din producția de vin a Greciei. Pe insulă se cultivă portocale, banane și avocado. De asemenea, sunt preparate brânzeturi din lapte de capră (mizithra).

Produsul intern brut al insulei este de 9,4 miliarde de euro, potrivit statisticilor din 2018, asigurând 5,1% din economia Greciei.  Pe insulă au fost construite trei aeroporturi – Nikos Kazantzakis la Heraclion, Daskalogiannis la Chania și Sitia. Un nou aeroport, Kassteli, va fi deschis din 2027.

Turiștii se pot deplasa din portul Pireus cu feribotul pentru a se deplasa către Creta,  având principalele porturi la Kissamos, Souda, Rehymno, Heraklion, Agios Nikolaos și Sitia.Pe plan cultural, turiștii vor putea vizita muzee cu picturi din perioada „El Greco”, vor putea savura preparate culinare ca salata Dakos din pâine tare, roșii, brânză feta, oregano și măsline,  și vor putea urmări dansuri populare sau meciuri de fotbal.

Sursa Foto: Profimedia | Shutterstock

Citește și: Cât costă, de fapt, două săptămâni în Creta. Suma URIAȘĂ plătită de o româncă pentru 14 zile în Creta