Noi am fost mai mulți ca voi!

La ora la care vă scriu aceste rânduri, ca de pe un front de pe care nu există nicidecum dreptul la victorie, voturile primului tur al alegerilor prezidențiale din 2025 încă se numără. Doar că gândurile mele se vor publica și le veți citi mâine, după ce răsare soarele din nou și după ce cerul de afară ne va păcăli că e același, indiferent de culoarea politică prin care se conjugă viitorul copiilor noștri.

De ce scriu azi? Pentru că, în mare măsură, pentru mine e același lucru. Și dacă iese X pe locul doi și dacă rămâne Y, și dacă se merge înainte crezând într-o libertate pe care nu știu cât de bine o pot gestiona și dacă se merge tot… înainte, agățându-ne de niște linii drepte cu care, altădată, era evident că se poate ajunge la busolă. Pentru mine, în mare măsură, nici nu mai contează.

După ce am urmărit dezbaterile, după ce i-am văzut pe mai toți spunând de ce merită să stea în fruntea țării, în Cotrocenii despre care atât de mult s-a vorbit în ultimul timp, după ce am înțeles pe cine și cât interesează România așa cum e ea, cu bune și cu rele, cu negre și cu albe, cu plus și cu minus, după ce am văzut, pe fereastra casei, liliacul înflorind în orice condiții – atmosferice și politice –, nu mai contează aproape nimic.

ACTUALITATE Cât de des trebuie să te uiți, de fapt, în oglinzi, când conduci o mașină, potrivit expertului în conducere defensivă, Titi Aur

20:16

VIDEO Trump ar vrea să meargă la ISTANBUL, dacă se vor întâlni Zelenski și Putin /„Cred că putem avea rezultate bune”

20:12

Ceea ce mă doare și ceea ce îi va durea pe mulți, după ce rezultatele vor fi oficiale, este că iar niște „noi” au fost mai mulți ca niște „voi”. Pentru că puțin peste 50% dintre cei care se află pe listele electorale permanente au știut să iasă duminica asta din casă și să pună o ștampilă. Indiferent unde. Indiferent pe care pătrățel – apropo, foarte mici cadranele din buletinul de vot de anul acesta!

Abia dacă am știut unde să pun ștampila, ca să încapă toată și ca să nu fie considerat votul nul. Deși multe dintre voturi vor fi nule, în doar câteva clipiri. Dacă e să-i credem pe ei, pe cei care au stat acasă.

Că trece mai departe unul, că trece mai departe altul, toate ar fi putut sta altfel dacă la urne s-ar fi prezentat mai mult de cincizeci și ceva la sută dintre alegători. Prezență istorică? Dar aceia care zic „n-am cu cine să votez”, „votul meu, oricum, nu contează, la ce să mă mai duc?”, „mi-e scârbă de ei, de toți, doar sper să nu iasă X”, „ce mai contează? Pe cine mai interesează? Dă-i încolo…” vor ține totdeauna balanța pe loc. Oricât de adânc s-ar minți că absența lor de la vot e perfect neimportantă, oricât de mult ne-ar păcăli că votul nostru, legitim exprimat, niciodată nu va schimba nimic.

Am asistat, de curând, tot la un prim tur de alegeri prezidențiale, la niște surprize care au provocat un mare și ireparabil cutremur politic, social, uman, în România noastră, a celor liberi.

Va fi mâine dimineață la fel? Va fi mâine dimineață altfel? Cine să mai știe? Cine să mai vrea să afle? La ora la care vă scriu aceste rânduri, ca de pe un front de pe care nu există nicidecum dreptul la victorie, voturile de la primul tur al alegerilor prezidențiale din 2025 încă se numără.

Și ba iese unul, ba iese altul. Ba așa, ba altfel. Cum sunt toate în țara noastră. Pe care unii strigă că o iubesc și că o vor înapoi. Pe care alții strigă – parcă în apărare – că vor să o salveze. Pe cine să mai credem? Se numără, se numără… Și se modifică toate cifrele pe măsură ce schimb așa-zisele posturi de televiziune, specializate în știri obiective.

Dar nu ne mai doare lipsa de obiectivitate. Altele dor mai tare.

Numărați!

Citește și:

Capitala de la Cluj

Liniştea de după furtună

Ţara lui Nichita Stănescu

Artificialii de serviciu

Cât tupeu mai aveţi, domnule?

Autor

Ana-Maria Păunescu

Ana-Maria Păunescu s-a născut pe 25 decembrie 1990, în București, într-o casă cu poezie și aer de Crăciun. După ce a terminat liceul Cervantes din capitală, a continuat să studieze limba spaniolă ... vezi toate articolele