CASA COANDĂ, donată Academiei de familia ilustrului inventator, uitată de la finanțare pentru reabilitare și amenajare. Când ar putea fi redeschisă

Oricine merge pe una dintre cele mai selecte artere din centrul Bucureștiului, Bulevardul Lascăr Catargiu, poate vedea, la jumătatea distanței dintre Piața Romană și Piața Victoriei, la numărul 29, o clădire impunătoare, cu un etaj și mansardă, dar vizibil deteriorată și cu un aer părăsit, Un lacăt zdravăn este pus pe un lanț care înconjoară de două ori poarta masivă de metal, acum foarte ruginită.

Mai mult, în urmă cu zece zile, la final de aprilie, trecătorii de pe lânga latura dintre bulevard și strada Henri Coandă încă puteau vedea agățate afișe uitate de multe săptămâni cu avertizarea: „Vă rugăm ocoliți! Cad țurțuri”.

• Doar plachetele de pe ziduri arată care este rolul clădirii-monument istoric, acela de „Casă memorială Henri Coandă”. Este un rol pe care, în ciuda demersurilor iubitorilor aviației, mai vechi și mai noi, nu și-l poate duce la îndeplinire, pe termen nedeterminat, din cauza lipsei alocărilor bugetare pentru finanțarea proiectului de reabilitare și amendajare, așa cum au transmis reprezentanții Academiei Române, proprietară a obiectivului, la solicitarea Gândul.
• Saga Muzeului Coandă a fost detaliată pentru cititorii Gândul de unul dintre veteranii aviației, inginerul Alexandru Bartoc, un adevărat cronicar al domeniului, care chiar a fost prezent când inginerul aeronautic de geniu a revenit în țară și s-a numărat printre voluntarii care s-au luptat pentru deschiderea primului Muzeu Coandă, în urmă cu mai bine de o jumătate de secol.
• Gândul a vorbit și cu inginerul Sorin Dinea, coordonatorul Asociației Henri Coandă, care s-a alăturat acum mai bine de 30 de ani demersurilor de aducere a clădirii la stadiul stipulat prin actul de donație.

SPORT FC Barcelona a câștigat derby-ul cu Real Madrid, 4-3. Discuția dintre arbitru și cei din camera VAR la cea mai controversată fază din El Clasico

09:37

SOCIAL Locurile neașteptate din casă care atrag GÂNDACII. Cum să îți ții locuința curată și ferită de dăunători

09:37

Henri Coandă a sosit în România, după enorme presiuni ale regimului comunist, în 1967, pe Băneasa, singurul aeroport deschis la acea dată în Capitală, înainte de inaugurarea Aeroportului Otopeni, deschis în 1970, și care îi poartă în prezent numele.

Alexandru Bartoc, acum în vârstă de 84 de ani, pasionat de aviație, a fost prezent la sosirea savantului în țară. Lucra la acea vreme ca inginer constructor la Institutul de Proiectări, Transporturi Auto, Navale și Aeriene (IPTANA), proiectantul aeroportului din Otopeni.

În prezent, dedicatul octogenar se ocupă și de coordonarea Muzeului Național al Aviației Române, aflat acum în renovare. În urmă cu 55 de ani, s-a luptat, alături de alți colegi de la IPTANA, pentru deschiderea primului Muzeu Coandă, iar în prezent, dezamăgit de starea clădirii, se simte responsabil să se implice pentru a da un imbold procesului de reabilitare și reamenajare a muzeului.

„Eu am fost când a venit Coandă, în 1967 și a fost cu mare tam-tam. Și eu poate nu mă implicam, dar în ‘69-‘70 când a venit, s-a luat hotărârea ca să se facă muzeu. Coandă a venit așa, în ultima clipă, și trebuia să fie gata repede, repede. Eu atunci eram tot la IPTANA și plecam de la ora 15:00, că serviciul pe vremea aia era de la 07:00 la 15:00. Eu și cu alți câțiva veneam voluntari și lucram acolo până seara târziu, până să prindem ultimul tramvai”, rememorează Alexandru Bartoc, pentru Gândul, cu peste o jumătate de secol mai târziu.

Astfel, prin Hotărârea Consiliului de Ministri, în anul 1970 s-a aprobat înființarea Muzeului Științific (Henri Coandă) al Academiei RSR, care a funcționat la etajul clădirii până la 11 martie 1977.

„Muzeul s-a înființat rapid, după ce Nicolae Ceaușescu a dat dispoziție să fie realizat urgent, astfel să putem marca 50 de ani de la epocala realizare a lui Henri Coandă din 1910”, povestește Alexandru Bartoc.

Nicolae Ceauşescu l-a primit pe savantul Henry Coandă. (9 iulie 1967) / Sursa: Fototeca online a comunismului românesc, Cota: 418/1967

După uriașul cutremur din 1977, cel mai distructiv seism din România, cu peste 1.500 morți și 11.300 de răniți prinși sub clădirile prăbușite, la dispoziția conducerii PCR, muzeul a fost desființat, iar clădirea transferată în administrarea Ministerului Afacerilor Externe, Oficiul pentru Deservirea Corpului Diplomatic (ODCD). O vreme după desființare, în clădire a funcționat Ambasada Algeriei.

„A fost un muzeu deosebit, dar numai că s-a întâmplat cutremurul și, în 10 martie 1977, Ceaușescu a luat hotărea să se desființeze, pentru că erau mai multe ambasade care rămăseseră fără clădiri după cutremur. A luat lucrurile din muzeu și le-a dus la Muzeul Tehnic din Parcul Carol. Când s-a spus acum câțiva ani că se va face, m-am dus, am cercetat inventarele, în sfârșit, ce să mai. Numai că nu se poate găsi o soluție ca să se facă muzeul și eu sunt foarte, foarte supărat”, spune Alexandru Bartoc.

„Un muzeu Coandă se poate înființa în orice casă, dar această clădire a aparținut familiei și are un caracter memorial”

Sorin Dinea coordonează Asociația Henri Coandă din 2011, dar strădaniile lui pentru redeschiderea muzeului datează dinaintea înființării acesteia.

„Primul demers care a fost făcut înainte de a se înființa Asociația Henri Coandă de către noi, ca persoane fizice, a fost în 1994. Eu sunt inginer de aviație, am făcut facultatea la Aerospațiale, la Politehnică, și am interacționat cu cadrele didactice și cu oameni care au avut cumva legătură cu Coandă. Atunci am aflat și din arhive că a existat un muzeu până în 1977 și a mi-am pus problema de ce nu mai există. În 1994 au făcut primul demers să strângem niște semnături, a semnat Radu Voinea, fostul secretar general al Academiei pe vremea când a venit Coandă și ulterior președinte al Academiei Române, a semnat fostul custode al muzeului, Ion Cojocaru, și ne-am oprit, pentru că nu știam ce să facem mai mult”, povestește Sorin Dinea.

În 2010, Sorin Dinea a înființat Asociația Henri Coandă, la centenarul avionului cu reacție, expus lumii în 1910 la Paris.

Povestea Casei Coandă, de la momentul înființării primului muzeu, a trecut prin numeroase „provocări” administrative, juridice, inclusiv în instanță, documentate exhaustiv de Asociația Henri Coandă. Dincolo de toate acțiunile birocratice și în instanță, membrii Asociației luptă pentru concretizarea scopului inițial al clădirii donate.

„Am elaborat un proiect expozițional pentru a transforma acest imobil nu numai într-un muzeu, ci și într-o casă memorială. Pentru că un muzeu Coandă se poate înființa în orice casă, dar această clădire este clădirea care a aparținut familiei și are un caracter memorial. În actul de donație există o clauză pentru etaj de a deveni muzeu, iar noi, pentru parter, am considerat că e oportun să prezinte o latură memorială a familiei Coandă, adică nu numai a lui Henri, ci și a generalului Constantin Coandă, care a fost primul-ministru al României, care a avut legături cu Casa Regală. La etaj să fie partea științifică a lui Henri Coandă, sub formă de muzeu interactiv, cu machete interactive”, a explicat Sorin Dinea.

„La mansardă a fost gândită un fel de cameră de creație, pe baza conceptului de Casa Gândirii Românești, pe care tot Coandă l-a pus în vedere conducerii de stat în 69-70 când a venit în țară. O Casă a Gândirii Românești în care să fie strânși copii dotați și oameni creativi, și să se cunoască între ei, să fie și de artă, și de știință”, a povestit coordonatorul asociației, nemulțumit că responsabilii au ratat mai multe ocazii de finanțare a proiectului și care și-ar dori ca entitatea care coordonează muzeul să aibă personalitate juridică.

Întrebat care ar fi cel mai optimist termen pentru ca românii sau turiști să poate vizita Casa Coandă, Sorin Dinea dă două variante de răspuns:

„Dacă s-ar începe, să zicem că ar face rost de fonduri sau cel puțin de o linie de finanțare, și până depui, trec vreo șase luni până îți vin fondurile și mai trece un an și jumate, în doi ani de zile s-ar încheia, eventual, dacă te mai și preocupă amenajarea, să faci și amenajarea. Dacă e să mă întrebați pe mine, pe o linie privată, într-un an de zile este gata. Linie privată în sensul să nu mai depinzi nici de Academie, nici de nu știu ce, să obții niște fonduri și să te lasă să faci chestia aia, adică să îți muți birou acolo și să faci toată ziua asta”.

Amenjarea conform planului actual expozițional ar dura între trei și șase luni, în funcție de aprobări, de transferuri de obiecte din alte muzee și multe alte norme și proceduri de implementat, astfel că trei ani ar fi cel mai optimist termen pentru finalizarea întregului proiect al Academiei, a conchis Sorin Dinea.

Răspunsul oficial al Academiei Române

Contactat de reporterul Gândul, după ce a remarcat afișele uitate la o intrare a clădirii, Compartimentul de comunicare al Academiei Române a răspuns, în esență, că există un proiect, dar nu există finanțare.

Potrivit reprezentanților instituției, Casa Memorială Henri Coandă, proprietate a Academiei Române, este inclusă într-un proiect de reabilitare a clădirii monument istoric și de amenajare a Muzeului „General Constantin Coandă și inginer Henri Coandă”.

„Din lipsa bugetului alocat în anul 2024, nu s-a putut proceda la demararea execuției lucrărilor. Precizăm că în acest moment, proiectul deține atât certificatul de urbanism, cât și toate avizele și acordurile necesare începerii lucrărilor. Având în vedere bugetul alocat pe anul în curs, constatăm, din nou, cu mare regret, că alocațiile bugetare sunt total insuficiente în raport cu obiectivele incluse în programul de investiții ale Academiei Române. În acest context, Academia Română a întreprins nenumărate demersuri, pe care le va continua, pentru o serie de obiective de investiții, între care și Muzeul «General Constantin Coandă și inginer Henri Coandă», care a fost prioritizat maxim în proiecția bugetară pentru anul 2025”, au transmis reprezentații Academiei.

Povestea Casei Coandă

„Casa Henry Coandă, construită după planurile arhitectului Gregoire Marc, reședința generalului Constantin Coandă, este un exemplu reprezentativ de arhitectură romantică de factură neo-renaștere franceză”, se indică pe plăcuța de monument istoric, din secolul XIX., montată pe clădire.

Documentele culese de Asociația Henri Coandă arată că savantul a condiționat revenirea în țară de transformarea  acesteia într-o adevărată „Casă a gândirii românești”:

„Casa Coandă a fost construită în anul 1910 de către generalul Constantin Coandă, după planurile arhitectului român de origine franceză Ernest Doneaud, secondat de ucenicul său arh. Gregoire Marc. Construcția compusă din parter, etaj, mansardă și subsol a fost proiectată între 17.04 si 15.06 1910 și construită până în 15.09.1910, costând 88.000 LEI (aproximativ 2 milioane de euro de astăzi), având 6% onorariul arhitectului.

Clădirea a fost dobândită în 1936 de către cele două surori ale lui Henri Coandă, prima fiind Aida Maria Elena Popovici și a doua fiind Jeanne Serge (Ioana) Herbert, născute Coandă, moștenindu-l pe defunctul lor tată.

Imobilul a fost rechizitionat în 1947 și folosit până în 1967 de Ministerul Afacerilor Interne, găzduind sediul agenției eline de presă Ellas Press si al Asociației Emigranților Politici din Grecia în RPR, între 1967 si 1969 acesta fiind administrat de Gospodăria de Partid.

În 21 iunie 1967, după mai multe tatonări și demersuri ale conducerii de partid și de stat de a-l aduce în țară, Henri Coandă acceptă învitația de a veni în România pentru a participa la lucrările Simpozionului Internațional Efectul Coandă și unele aplicații speciale ale aerohidrodinamicii, organizat de Academia Republicii Socialiste România prin eforturile academicianului Elie Carafoli.

Cu această ocazie Henri Coandă a fost cazat în București la hotel Athenee Palace.

După închiderea lucrărilor simpozionului, pe 24 iunie 1967 a avut loc decernarea titlului de Doctor Honoris Causa din partea Institutului Politehnic din București.

După câteva zile, Henri Coandă a avut o vizită la cel mai înalt nivel, întâlnindu-se cu Nicolae Ceaușescu. Printre discuțiile purtate de către cei doi având ca scop directa participare a lui Henri Coandă la dezvoltarea tehnico-științifică a României în special a aviației românești, ca domeniu de vârf cu implicații directe asupra dezvoltării pe orizontală a industriei, o problemă abordată și negociată a fost aceea a poziției pe care o va avea savantul odată cu revenirea definitivă în țară.

Dincolo de funcția de consilier cu rang de ministru la Consiliul de Stat și de fondator al unei structuri de creativitate ce s-a numit mai târziu Institutul Național de Creație Științifică și Tehnică (INCREST), s-a mai pus problema firească a domiciliului său.

Henri Coandă a cerut a se găsi o formă prin care imobilul construit de părintele său și care în acel moment aparținea de drept familiei sale din București, b-dul Lascăr Catargiu 29-29bis (fost Ana Ipătescu), să-i poată fi atribuit pentru a domicilia și pentru a înființa un centru cultural-științific de creativitate.

Întrucât Statul Român nu avea titlu de proprietate asupra acestuia, imobilul fiind  rechiziționat încă din 1947, singura variantă prin care se putea îndeplini solicitarea savantului în conformitate cu legislația în vigoare la acea dată a fost aceea de a a găsi o formulă agreată de ambele părți prin care imobilul rămânea la stat, dar cu respectarea destinației solicitată de savant.

Evenimentele desfășurate după această întâlnire ne arată faptul că Henri Coandă a condiționat revenirea definitivă în țară de soluționarea acestei dorințe a sa de a înființa o facilitate culturală și științifică în casa care a aparținut familiei sale.

Așadar, imediat după reîntoarcerea sa la Paris la 13 Iulie 1967, a fost demarată procedura de preluare de către Statul Român în mod oficial a celor două proprietăți deținute legal de cele două surori ale lui Henri Coandă: Ioana Herbert (parterul) și Aida Maria Popovici (etajul).

Documentele consemnează că Asociația Emigranților Politici din Grecia în RSR, «la data de 30 Octombrie 1967 a evacuat imobilul», acesta intrând în «reparații generale și modificări pe care le face CC al PCR». Mai jos în același document din 16 decembrie 1967 este precizat: «Din informațiile culese de la propr. Popovici Ioana, rezultă că se intenționează ca în acest imobil să se înființeze Institutul Henri Coandă», de unde reiese clar intenția pentru care imobilul a fost eliberat și pregătit ca fiind aceea de constituire a unui Institut Henri Coandă.

În alt document din 7 ianuarie 1968, direcția administrativă a  Academiei RSR afirmă că: «Acest imobil urmează a fi primit ca donație de către Academie, din partea familiei Popovici Maria și Herbert Ioana, cu data de 1 ianuarie 1968», prin care se arată că donația către Statul Român, prin intermediul Academiei RSR, era stabilită încă de la șfârșitul anului 1967 și urma să se petreacă retroactiv începând cu data de 1 ianuarie 1968 și mai ales că se referea la un imobil din sectorul socialist.

În 1969, parterul imobilului și 1/2 din dependințe au fost preluate de la Jeanne Serge (Ioana) Herbert prin cumpărare de către Statul Român, care a despăgubit-o pe proprietară.

La 5 Septembrie 1969, etajul imobilului și 1/2 din dependințe, au fost cedate Statului Român de către Aida Maria Elena Popovici, prin donație către Academia RSR.

În condițiile Constituției din 1969, Academia RSR avea dreptul de a primi donații în numele Statului Român, dar nu si dreptul de a deține proprietăți.

Donația a fost făcută cu condiția să se organizeze un muzeu în care să fie ilustrate unele aspecte din viața și activitatea tatălui, Constantin Coandă, precum și activitatea științifică a fratelui, Henri, menționând în actul olograf:

«Fac această donație fiind animată de cele mai înalte sentimente de dragoste față de Patria mea».

Din motive încă neelucidate, spun reprezentanții asociației, Academia RSR a primit în donație doar etajul imobilului, parterul find preluat de Statul Român printr-o altă variantă legală. Imediat după primirea etajului ca donație, Academia RSR trimite prin secretarul său general, acad. Radu Voinea, o înștiințare prin care se afirmă că partea de imobil este în prezent proprietate de stat în administrarea Academiei RSR.

După perfectarea actelor de transfer ale imobilului pentru destinația dorită, prin donația de la 5 septembrie 1969, la data de 5 Octombrie 1969, Henri Coandă se reîntoarce în România, împreună cu soția sa.

Astfel, în 20 0ctombrie 1969, prin Hotărârea Ministerului Finanțelor, imobilul proprietate de stat este atribuit în întregime în administrarea Academiei RSR”.

Realizările lui Henri Coandă

Sursa foto: Academia Română

Henri Coandă, inventator şi inginer, a devenit membru titular al Academiei Române pe 16 decembrie 1970.

S-a născut pe 7 iunie 1886, la București, unde a murit la 86 de ani, la nici doi ani de când a devenit academician, pe 25 noiembrie 1972.

”A urmat cursurile Liceului «Sf. Sava» din București şi ale Liceului Militar din Iași. A urmat cursurile Școlii de Artilerie, Geniu şi Marină, la terminarea cărora i s-a acordat gradul de sublocotenent. În 1906 s-a înscris la Școala Superioară de Aeronautică şi Construcții Mecanice, de la Paris, prima de acest fel din lume, pe care a absolvit-o ca şef de promoție. S-a perfecționat la Institutul de Electricitate „Montefiore“ din Torino, la Technische Hochschule de la Charlottenburg şi la Universitatea din Liège. A lucrat apoi la Nisa, în șantierele conduse de inginerul Gustave Eiffel.

În 1907, la Salonul Expoziției organizat în Palatul Sporturilor din Berlin, a expus pentru prima oară în lume macheta unui avion fără elice, viitorul avion cu reacție. Revenit în țară, a realizat la Arsenalul Armatei din București macheta unui avion echipat cu un motor-rachetă cu combustibil solid.

În 1910, la cel de-al doilea Salon internațional de aeronautică de la Paris, a expus un avion bazat pe propulsia prin reacție (avionul „Coandă 1910“), experimentat în același an lângă Paris, la Yssy-les-Moulineaux.

În 1911 a prezentat la Reims, cu prilejul unui concurs de avioane militare, primul avion bimotor din lume. În același an, a fost angajat ca inginer la uzinele de avioane din Bristol (Marea Britanie), unde, în perioada anilor 1911–1912, a construit primul avion „Bristol-Coandă“, realizat mai târziu în mai multe variante, unul din cele mai bune avioane intrate în dotarea aviației din mai multe țări, inclusiv din România.

La uzinele „Delauney-Belleville” din St. Denis, Franța, a construit în 1916 un avion echipat cu două elice propulsive, montate la extremitatea posterioară a fuzelajului.

Numele său rămâne legat şi de fenomenul aerodinamic, cunoscut sub numele de „efectul Coandă“, brevetat în 1934 sub denumirea de „procedeu şi dispozitiv pentru devierea unui fluid într-un alt fluid“.

Preocupările sale au cuprins și prospecțiunile geologice și fizica cristalelor de zăpadă.

Invențiile sale s-au concretizat în peste 250 de brevete cu aplicații în diverse domenii: construirea de prefabricate pentru locuințe pe baza unui material inventat de el, crearea unui nou sistem de transport tubular de mare viteză, preconizarea unei instalații de desalinizare a apei marine, realizarea unui tun fără recul destinat echipării avioanelor; în anii Primului Război Mondial, în condițiile lipsei de metal, a inventat rezervoare pentru hidrocarburi construite din beton armat”, arată biografia oficială de pe site-ul Academiei Române.

CITEȘTE ȘI:

55 de ani de la inaugurarea Aeroportului Otopeni. MARTOR al ceremoniilor: „A fost la acel moment o deschidere deosebită față de Vest”

Casa Coandă, împărțită între Ministerul Culturii și Academia Română. „Mă întreb cum privește Coandă toată gâlceava aceasta”

Autor

Madalina Prundea

Absolventă a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, Departamentul de Limbi Moderne Aplicate din cadrul Facultății de Litere, Mădălina Prundea a debutat în presa regională, la „Evenimentul ... vezi toate articolele