În contextul conflictului din Ucraina, Rusia a adoptat legislație anti-LGBTQ+ și a intensificat cenzura. Atacurile conduse de stat asupra comunității LGBTQ+ din Rusia s-au intensificat dramatic în urma invadării Ucrainei, în luna februarie a anului 2022. Cu toate acestea, sintagma „Sharia ortodoxă”, care este uneori folosită, poate fi înșelătoare atunci când vine vorba de înțelegerea motivațiilor Kremlinului.
Spre deosebire de Uniunea Sovietică și Iran, notează jurnalistul Andrey Shashkov – corespondent pentru serviciul rus al DW, editorialist pentru ziarul Tagesspiegel – într-o analiză publicată de Carnegie Endowment for International Peace, Rusia modernă nu încearcă atât de mult să eradicheze un grup de persoane din cauza orientării lor sexuale, cât să distrugă un anumit fenomen civil și cultural.
Singura măsură discriminatorie formală în vigoare, la momentul invaziei, era o lege din 2013 care interzicea „propaganda gay” către minori.
Dar, până în toamna anului 2022, Duma de Stat se pregătea să adopte amendamente pentru a extinde această lege la toate vârstele. Momentul a fost semnificativ: contraofensiva ucraineană era în plină desfășurare, iar Kremlinul tocmai anunțase o mobilizare parțială, împreună cu anexarea formală a patru regiuni ucrainene.
Chiar și în mijlocul acestor evenimente importante, al doilea front împotriva comunității LGBTQ+ a continuat. „SVO (acronimul rusesc pentru «operațiune militară specială») are loc nu doar pe câmpul de luptă, ci și în mintea oamenilor”, a declarat la vremea respectivă autorul amendamentelor, Alexander Khinshtein.
Apoi, în iulie 2023, Rusia a interzis tranziția de gen. Acest lucru a fost justificat de o afirmație – deși absurdă – a lui Alexander Bastrykin, șeful Comitetului de Investigații al Rusiei, conform căreia bărbații ruși își schimbau genul în masă, pentru a evita recrutarea obligatorie.
„Nu au fost produse niciodată dovezi în acest sens (n.red. – bărbați ruși care își schimbau genul pentru a nu merge pe front), iar statisticile au arătat că numărul persoanelor care își schimbau genul în Rusia (la oricare dintre sexe) s-a menținut constant la aproximativ 3.000 pe an, într-o țară cu o populație de peste 140 de milioane.
Prin această interdicție, Rusia nu numai că a mers mai departe decât Iranul (unde tranziția de gen este permisă), dar a abandonat și respectarea obișnuită a standardelor internaționale de asistență medicală, totul într-o încercare de a întoarce spatele la ceea ce se prezintă drept o societate occidentală coruptă.
Nefedov ocupa funcția de mai puțin de cinci luni și, până în acel moment, se pronunțase în principal asupra litigiilor legate de terenuri și proprietăți.
Câteva săptămâni mai târziu, instanța a divulgat o explicație pentru decizia sa istorică, susținând că o mișcare internațională LGBT a apărut în Statele Unite în anii 1960 și a prins rădăcini în Uniunea Sovietică după 1984. Aceasta a identificat nu mai puțin de 300 de reprezentanți LGBT în șaizeci de regiuni ale Rusiei”, amintește Andrey Shashkov.
În ciuda ridicolului, nu a fost o încercare de a incrimina homosexualitatea. Domeniul de aplicare a fost mult mai larg.
În loc să-i urmărească pe cei care au relații cu persoane de același sex, autoritățile au încercat să blocheze orice discuție publică despre problemele LGBTQ+.
„Simpla afișare a simbolurilor extremiste (cum ar fi un avatar curcubeu pe rețelele de socializare) poate fi acum pedepsită cu până la cincisprezece zile de închisoare și o amendă, în timp ce organizarea sau participarea la activitățile mișcării se pedepsește cu doisprezece ani de închisoare.
Pentru comparație, infracțiunea de sodomie în Uniunea Sovietică era pedepsită cu până la cinci ani de închisoare.
Cu alte cuvinte, poliția nu mai verifică buzunarele. Se uită la conținutul telefoanelor pentru a găsi chat-uri LGBT, avatare cu steaguri curcubeu pe rețelele de socializare și alte semne de afiliere cu o organizație extremistă.
În ceea ce privește condamnările, însă, acestea au fost mult mai puține pentru infracțiuni legate de comunitatea LGBTQ+ decât, de exemplu, în temeiul legilor rusești privind cenzura militară. Potrivit Curții Supreme, în 2024 au fost intentate 214 cazuri administrative în temeiul celei mai des utilizate legi LGBTQ+ (care pedepsește propaganda relațiilor sexuale netradiționale). Folosind surse deschise, jurnaliștii au numărat treisprezece cazuri de extremism în 2024.
O evoluție semnificativă recentă a implicat industria editorială. Pe 14 mai, forțele de securitate au percheziționat apartamentele a zeci de persoane angajate de editurile Individuum și Popcorn Books (din cadrul celei mai mari edituri din Rusia, EKSMO). Trei persoane au fost plasate în arest la domiciliu”, continuă Andrey Shashkov.
Motivul perchezițiilor a fost publicarea de cărți pe teme LGBTQ+, inclusiv romanul „O vară în eșarfa roșie”, care s-a vândut în peste 250.000 de exemplare.
În urma raidurilor, editorii au retras cărțile cu teme LGBTQ+.
„Au existat, de asemenea, numeroase cazuri de cenzură a conținutului LGBTQ+ din filme și televiziune: platforma de streaming Amediateka, de exemplu, a tăiat aproape patru ore de material din popularul serial TV Game of Thrones.
Regimul rus a demonstrat, în repetate rânduri, că nu este deranjat de sexualitatea membrilor proeminenți ai elitei politice și culturale. Oricât de ipocrit ar părea acest lucru, se aliniază cu logica politică a campaniei anti-LGBTQ+ conduse de stat.
În acest sens, este logic ca mișcarea anti-LGBTQ+ a Rusiei să se fi intensificat după începerea invaziei la scară largă.
Regimul nu avea nevoie doar de un țap ispășitor și de o distragere a atenției, ci avea nevoie și de un val de represiune care să poată genera frică în rândul unui grup mare de ruși.
Pe viitor, campania anti-gay a Rusiei este sortită să evolueze – cel puțin din inerție. Regimul va continua să încerce să demonteze informațiile publice prietenoase cu persoanele gay și să cenzureze conținutul LGBTQ+, dar este puțin probabil să trimită mii de oameni la închisoare pentru relații homosexuale.
De asemenea, nu vor exista mai mult de câteva cazuri penale de mare amploare în fiecare an – suficient cât să mențină un anumit nivel de frică”, încheie Andrey Shashkov.
Citește și: