Furtuna perfectă. Atacul Israelului asupra Iranului era INEVITABIL: „O convergență unică de factori”

În primele ore ale zilei de 13 iunie 2025, Israelul a lansat un atac amplu și atent coordonat asupra programului nuclear al Iranului. Operațiunea „Rising Lion” a debutat cu atacuri lansate de agenți Mossad din interiorul Iranului, care au țintit sisteme de apărare aeriană, lansatoare de rachete și centre de comandă militară. Acesta a fost doar începutul. La scurt timp după aceea au urmat valuri de atacuri efectuate din aer și de pe mare.

Odată ce Israelul și-a asigurat controlul asupra cerului, forțele sale aeriene au continuat să atace, lovind nu numai ținte nucleare și militare, ci și infrastructura petrolieră și de gaz a Iranului.

• Motivul oficial al atacului a fost progresul alarmant al Iranului în direcția construirii unei bombe nucleare.
• Dar probabil că acest lucru nu ar fi împins Israelul să acționeze. Ceea ce a făcut ca atacul să fie aproape inevitabil a fost o convergență unică de factori.
• Forțele proxy ale Iranului – Hezbollah, Hamas și rebelii Houthi – erau toate într-o stare slăbită.
• Între timp, Donald Trump renunțase în cele din urmă la diplomație, convins că Teheranul doar tergiversează.

JUSTIȚIE LABORATOR uriaș pentru producția de droguri sintetice, descoperit într-un depozit din Brașov. Autoritățile au reținut două persoane

18:21

EDUCAȚIE Ministrul Educației, Daniel David, despre măsuri-cheie:”Camere VIDEO în clase și sesizări anonime”

17:52

„Consecințele atacului israelian remodelează deja regiunea. Iranul semnalează acum că vrea să dezescaladeze, dar undele de șoc au ajuns și mai departe, răsturnând și calculele Rusiei. Frustrarea crescândă a lui Trump nu era doar față de Iran – s-a extins și la eforturile de pace eșecate din Ucraina”, notează Politico.

15 iunie 2025 – Compania de Rafinare a Petrolului din Teheran, lovită de o rachetă israeliană | Foto – Profimedia Images

Totul a fost o perdea de fum destinată a ascunde ceea ce fusese deja pus în mișcare

Atacul israelian nu a luat prin surprindere doar Teheranul. Ideea că o astfel de operațiune ar putea avea loc circula de luni de zile, dar majoritatea analiștilor credeau că va exista mai întâi un „declanșator oficial”.

• Mulți se așteptau ca președintele Trump să declare public încheierea discuțiilor nucleare cu Iranul înainte de lansarea oricăror rachete.
• În schimb, Israelul a atacat pe 13 iunie – cu doar două zile înainte de începerea următoarei runde de discuții SUA-Iran.
• Se presupune că Donald Trump le spusese israelienilor să rămână în expectativă.
• În cele din urmă, totul a fost o perdea de fum destinată a ascunde ceea ce fusese deja pus în mișcare.

Dar ce a determinat Israelul să aleagă acest moment pentru a lansa operațiunea împotriva Iranului? În primul rând, negocierile SUA cu Iranul ajunseseră într-un impas – chiar dacă Donald Trump nu a spus niciodată acest lucru deschis. Toate cele cinci runde de discuții nu au dus, practic, la nimic. Teheranul a respins în repetate rânduri cererea principală a Washingtonului, respectiv oprirea completă a îmbogățirii uraniului.

Liderul suprem iranian Ali Khamenei | Foto – Profimedia Images

Disponibilitatea Teheranului de a face compromisuri a fost întotdeauna discutabilă. Conducerea Iranului a fost mult timp suspectată că urmărește capacitatea de a produce o armă nucleară – nu doar îmbogățind uraniu, ci dezvoltând sisteme de lansare, modele de focoase nucleare, detonatoare și, bineînțeles, materiale de calitate militară.

Una dintre puținele confirmări publice ale acestei ambiții a venit în 2014, după anexarea Crimeii de către Rusia. Oficialii iranieni de la acea vreme au susținut că Ucraina a făcut o greșeală gravă renunțând la arsenalul său nuclear și având încredere în garanțiile internaționale. Se pare că Iranul nu are nicio intenție să facă aceeași greșeală, mai notează Politico.

AIEA nu a mai putut garanta că programul nuclear al Iranului este de natură pașnică

Toate negocierile nucleare pe care Iranul le-a purtat cu puterile occidentale par, în retrospectivă, să fi servit acestui obiectiv strategic. Teheranul a acceptat întotdeauna doar acorduri care impuneau restricții minime pe calea sa de urmat.

Acest lucru a fost valabil și pentru acordul din 2015, mediat de președintele Barack Obama, iar guvernul israelian a avertizat la acea vreme că astfel de acorduri nu vor opri Iranul.

• Câțiva ani mai târziu, Mossad-ul a furat arhiva nucleară a Iranului și a dezvăluit lumii că țara încă își dezvolta programul nuclear militar.
• În cele din urmă, Trump a retras SUA din acord.

Situația care a dus la conflictul actual arăta aproximativ la fel. Iranul a intrat în discuții cu SUA, intenționând fie să obțină termeni favorabili, fie să prelungească lucrurile cât mai mult posibil. Se pare că Trump a ajuns rapid la concluzia că este provocat și a decis să nu stea în calea Israelului.

O a doua evoluție cheie, care indică atât eșecul diplomației, cât și urgența situației, a fost o rezoluție adoptată de AIEA pe 12 iunie.

Agenția a acuzat Iranul de încălcarea obligațiilor sale în temeiul Tratatului de neproliferare nucleară și a cerut Teheranului să explice imediat originea urmelor de uraniu găsite în situri secrete pe care regimul le ascunsese de inspectorii internaționali.

• Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AEIA) a concluzionat că „Iranul a urmărit, în mod secret, un program nuclear înainte de anul 2003”.
• În plus, AIEA a declarat că, din anul 2019, „Iranul nu a cooperat în mod corespunzător cu inspectorii și a continuat activitățile la numeroase instalații ascunse supravegherii internaționale”.
• Rezoluția a mai transmis că AIEA „nu mai poate garanta că programul nuclear al Iranului este de natură pașnică”.

Practic, concluziile agenției au dat greutate oficială afirmației de lungă durată a Israelului conform căreia Iranul urmărește să comstruiască o armă nucleară.

Avion de vănătoare israelian | Foto – Profimedia Images

Al treilea factor major a fost vulnerabilitatea actuală a Iranului

Teheranul a răspuns rezoluției cu o sfidare fățișă. Oficialii iranieni au început să vorbească despre posibilitatea retragerii complete din Tratatul de neproliferare nucleară.

Regimul iranian a anunțat, de asemenea, că va activa centrifuge avansate și va începe imediat îmbogățirea uraniului la 60%. Toate acestea au semnalat un refuz de a coopera cu inspectorii internaționali și o reticență de a risipi îndoielile cu privire la intenția pașnică a ambițiilor sale nucleare. Și această poziție a stimulat Israelul să acționeze.

Al treilea factor major a fost vulnerabilitatea actuală a Iranului. Guvernul israelian pregătea de mult timp o operațiune împotriva programului nuclear iranian, dar a amânat ani de zile de teama represaliilor – nu direct din partea Teheranului, ci din partea Hezbollah, organizația teroristă libaneză care este aliată cu Iranul de decenii.

• Arsenalul masiv de rachete al Hezbollah a fost principalul motiv pentru reținerea Israelului, analiștii israelieni avertizând că grupul era gata să-și dezlănțuie întreaga putere de foc în momentul în care siturile nucleare ale Iranului ar fi atacate.
• Această amenințare a jucat un rol major în modelarea procesului decizional israelian.
• Totul s-a schimbat după atacul terorist din 7 octombrie 2023, în care gruparea palestiniană Hamas a comis un masacru de civili israelieni. Israelul a răspuns cu Operațiunea Săbii de Fier în Fâșia Gaza.

Începutul acelei campanii a pus imediat Hezbollah și Iranul într-o poziție dificilă. Iranul considerase atacul Hamas ca pe un fel de repetiție generală pentru un viitor război la scară largă, menit să distrugă Israelul.

Conform documentelor obținute de serviciile de informații israeliene, Teheranul participase la planificarea atacului, cântărind mai multe opțiuni înainte de a susține în cele din urmă decizia Hamas de a acționa, mai notează Politico.

Iranul pierduse o parte semnificativă din apărarea sa aeriană

În decembrie 2024, prăbușirea regimului lui Bashar al-Assad în Siria a întrerupt coridorul terestru dintre Iran și Liban, eliminând totodată o altă potențială amenințare la adresa Israelului.

Riscul atacurilor din partea militanților pro-iranieni – cum ar fi diviziile Zeinabiyoun și Fatemiyoun staționate anterior în Siria – a fost acum eliminat. Și, nu în ultimul rând, Hamas însăși nu era în măsură să ajute Iranul în cazul unui atac israelian – din motivul evident că a rămas blocată în Fâșia Gaza.

Din cauza schimbului de atacuri cu Israelul din octombrie 2024, Iranul pierduse o parte semnificativă din apărarea sa aeriană. Regimul ar fi putut reuși să restabilească aceste capacități și să repare lacunele din scutul său aerian, dar în noaptea de 13 iunie, apărarea sa aeriană era încă slăbită.

Acest lucru a creat o fereastră de oportunitate unică pentru o operațiune militară israeliană și, odată ce a devenit clar că diplomația nu va opri programul nuclear al Iranului, au fost folosite alte metode.

• Un factor separat a fost apropierea Iranului de dezvoltarea unei arme nucleare.
• Datele de la AIEA indicau că regimul era pe punctul de a achiziționa suficiente materiale pentru mai multe focoase nucleare de același tip pe care Statele Unite le-au folosit la Hiroshima în 1945.
• Între timp, serviciile secrete israeliene au concluzionat că Iranul începuse să lucreze activ la asamblarea unor astfel de arme.

Prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu, explicând raționamentul din spatele deciziei de a lansa operațiunea „Rising Lion”, a subliniat nu doar apropierea Iranului de construirea unei arme nucleare, ci și aparenta disponibilitate a regimului de a transmite astfel de arme grupărilor teroriste.

Din perspectiva Israelului, consecințele devenirii Iranului o putere nucleară ar fi catastrofale pentru întregul Orient Mijlociu, iar SUA, se pare, și-au dat aprobarea neoficială – poate nu cu intenția de a demonta complet programul nuclear al Iranului, ci mai degrabă în speranța de a forța Teheranul să se întoarcă la masa negocierilor.

Avioane de vânătoare israeliene, pregătite de decolare | Foto – Profimedia Images

Atacul israelian a perturbat planurile președintelui rus Vladimir Putin

Se pare că atacul israelian a perturbat planurile președintelui rus Vladimir Putin, scrie Politico. Acesta l-a sunat rapid pe premierul Netanyahu pentru a condamna războiul și a petrecut aproape 50 de minute discutând despre Iran cu Trump.

Această operațiune a clarificat un lucru: în ciuda tuturor discuțiilor sale despre evitarea războiului, Trump este perfect dispus să-și susțină aliații și să le păstreze secretele, presupunând că ar fi fost măcar la curent. Trump nu pare să se teamă de escaladare; dimpotrivă, el promite acum că Israelul nu va duce niciodată lipsă de arme.

Acest model ar putea avea implicații pentru războiul din Ucraina. Dacă Trump ar decide că a terminat cu pierderea timpului încercând să-l tragă pe Putin la masa negocierilor, ar putea, de asemenea, să deschidă porțile și să trimită Ucrainei un val de arme de generație următoare.

• La urma urmei, Trump a avertizat Iranul că, dacă îi respinge acordul, nu vor avea decât pe ei înșiși de vină. Și când Teheranul a refuzat să coopereze, Trump a dus totul la bun sfârșit.
• Președintele american a făcut deja câteva remarci usturătoare la adresa lui Putin și – în lumina atacurilor israeliene – aceste comentarii par acum să aibă o altă greutate.

Pe 15 iunie, ministrul iranian de externe, Abbas Araghchi, a făcut o declarație lungă și atent formulată. Câteva mesaje cheie au ieșit în evidență.

• În primul rând, Iranul declară că este dispus să înceteze luptele cu condiția ca Israelul să facă același lucru.
• În al doilea rând, Araghchi a declarat că Teheranul este pregătit să semneze un acord care ar garanta că Iranul rămâne „liber de arme nucleare”.

Cu toate acestea, el se menține ferm în ceea ce privește presupusul drept al Iranului de a urmări tehnologia nucleară „pașnică”. Cu alte cuvinte, Teheranul continuă să refuze să oprească îmbogățirea uraniului.

Chiar și așa, este clar că atacul israelian a atins un punct sensibil. Regimul de la Teheran este zdruncinat și acum caută în mod activ o cale de ieșire. Asta înseamnă că există cel puțin o șansă teoretică ca luptele să se oprească în curând.

Dar, cel mai probabil, operațiunea nu se va încheia până când Israelul nu va fi încrezător că programul nuclear al Iranului nu va reprezenta o amenințare – sau, cel puțin, că nu va reprezenta o amenințare cel puțin în următorii câțiva ani.

Citește și:

Miliardarul din culise. Cum PROFITĂ de război oligarhul Oleg Deripaska, conectat la sistemul militar-industrial al lui Putin și prieten cu Șoigu

Triada NUCLEARĂ a Rusiei, după operațiunea „Pânza de Păianjen”. Putin, prins între „inerția strategică” și „birocrația complexului militar-industrial”

Operațiunea „Pânza de păianjen”. Imaginile din satelit și drone confirmă 15/23 avioane rusești distruse, majoritatea bombardiere STRATEGICE

„Alianța Dronelor”. Moscova, Teheranul și Beijingul lucrează cot la cot: „Fără sprijinul Chinei, mașina de război a lui Putin se oprește”

Rusia ATACĂ o altă regiune a Ucrainei, Dnipropetrovsk. „Unitățile din Divizia 90 blindată continuă ofensiva”

Autor

Cristian Lisandru

S-a născut în București, pe data de 18 iulie 1968, și este absolvent al Facultăţii de Jurnalism, specializarea Comunicare. Activitatea jurnalistică – editorialist GÂNDUL.RO, scriind articole ... vezi toate articolele